Sunt ca bogatul, ce, cu-o sacra cheie,
Descuie drum spre-ascunsa lui comoara,
Dar nu vrea zilnic langa ea sa steie,
Spre a nu toci o bucurie rara.
De-s mandre sarbatorile si-au pret,
E, ca se-nsira, peste an, mai rar,
Si stau, ca diamantele, razlet,
Sau ca-ntr-o salba pietrele mai mari.
E-un sipet timpul, si te-a-nchis in sine,
Cum lada-nchide-un strai de sarbatoare,
Sa-mi cada ora sfanta si mai bine,
Cand scot avutul scump de sub zavoare.
Slavit fii,tel al meu: cand te ivesti,
Extaz imi dai; iar cand te-ascunzi, nadejdi.
