Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.
Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.
Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.
Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?
De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.
Marin Sorescu – “Ceva ca rugăciunea”
Like this:
One blogger likes this post.
Filed under: existenta, poezii Tagged: | bratara, cadou, comunicare, existenta, fosforescent, good luck, La multi ani!, noroc, timp, trifoi, verde, viata
Fur poemul pt ca m-am regasit complet in el. Trist, nu-i asa?
Nu e trist deloc… e destinatia spre care tindem.
“zero sau nimic”
ma bucur ca ai primit cadoul… sau nu?