„Sunt poveri, s-ar crede coplesitoare, care nu numai ca nu desfigureaza, ci mai curand imprumuta celui ce le poarta o vie si nobila axa, o ultima frumusete menita sa desavarseasca fiinta. Priviti linia neinduplecata, dar ca un cantec, a Cariatidelor ce poarta pe crestet un templu – sau mersul de nimic egalat al femeii din Sud ce-si duce pe cap amfora cu apa, a carei greutate cere ecoul de supleta a coapselor si replica de gratie a coloanei.”
Lucian Blaga – “Aforisme”
Filed under: existenta, frumusete, Lucian Blaga | Tagged: existenta, femei, frumusete, greutati, pietre, poveri, templu |
Lasă un comentariu