…ploaia şterge paşii tăi …

Ploaia, buruiană deasă,

vrea pământ de cer să ţeasă,

şi pe vechi şi-atâtea căi

ploaia şterge paşii tăi …

 

Pe unde-am iubit odată

creşte buruiana beată,

părul tău se stinge-n ploi,

nu mai ştim nici noi de noi,

 

şi ca ploaie, şi ca vânt,

ne tot pierdem în pământ …

 

Din volumul „Stelele aşteaptă pământul”, 1961

Mihu Dragomir – „Ploaie”