„de ce tac doua persoane care se iubesc, atunci cand se intalnesc?”

Iubirea arde (dizolva) cuvintele?

„Sa va fereasca Dumnezeu sa nu va regasiti in tacere……. Taci si spui nu-i mutenie, nu este infirmitate fiziologica, este atitudine, este limbaj.”

Dan Puric – „Cine suntem” 

Anunțuri

“Cultura unui om nu trebuie să fie o enciclopedie de cunoştinţe, ci un tratat, în cadrul căruia cunoştinţele sunt organizate în sistem.”

“-Tu nu te pui cu mine, ba, eu am citit biblioteci intregi!

-Da, domnule director, dar daca nu ati inteles rezumatul tot degeaba!”

Dan Puric – „Cine suntem”

„Credeţi că putem iubi în viaţă şi a doua oară cu inocenţa primei iubiri?”

„Citeam undeva ca dragostea o poti intalni de doua ori autentic, puternic. Dar unii au intalnit-o o singura data. Nu se poate generaliza. Suntem o taina atat de mare! Socrate zice: “Cunoaste-te pe tine insuti!”. Cum te cunosti pe tine insuti? Facand introspectie. Goethe spune ca Socrate n-a vrut sa spuna asa ceva, ci a vrut sa spuna ca te cunosti pe tine insuti in relatie cu celalalt.”

Dan Puric – „Cine suntem”

“Adică, ce vrei să zici, că dărâmăm templul şi tu îl faci cărămidă cu cărămidă?”

„N-au înţeles că templul era trupul Său. Şi, într-adevăr, după ce l-au distrus, în trei zile a coborât în iad, scoţând drepţii de acolo, şi a şi înviat.”

Dan Puric – „Cine suntem”

“În dimensiunea ei profundă, identitatea unui om, rămâne o taina. Iar taina, vorba lui Evdokimov, nu se trăieşte, ci te trăieşte.”

“O taină cu cât e cunoscută mai mult, cu atât riscă să fie mai puţin înţeleasă. De aceea, respectul faţă de taina nu înseamnă paralizia cunoaşterii, ci o altă cunoaştere.”

Dan Puric – “Cine suntem”

„Cuvintele stihurilor izbucnesc din inimă ca nişte scântei dintr-o cremene, dar asta se-ntâmplă numai atunci când cremenea inimii este lovită de amnarul durerii.”

„Să vă ferească Dumnezeu să nu vă regăsiţi în tăcere……. Taci şi spui nu-i muţenie, nu este infirmitate fiziologică, este atitudine, este limbaj.”

Dan Puric – „Cine suntem”

“Soarta unei glume nu depinde de gura care o spune, ci de urechea care-o ascultă.”

“Întrebare pentru ziar: Cum e femeia după 40 de ani?

Răspuns: Cu cât iî cad sânii, proporţional i se ridică spiritul.

Nu au vrut s-o publice… păcat. E adevărat. Şi are şi haz.”

Oana Pellea  – „Jurnal”