Crăciun

…cu dureri

foarte mari

de cap…

…ştiu, înseamnă că-l am, nu l-am rătăcit încă.

🙂

Anunțuri

OK!!!

„Durerea vrea să o simţi.”

 

„E o metaforă, vezi?

Iei ţigara şi o pui între dinţi dar nu-i dai putere să te omoare.

O metaforã.”

 

„Ştiţi ce a spus Dom Perignon după ce a inventat şampania?

-Veniţi repede! Gust stelele!”

 

„Dacă vrei curcubeul, trebuie să te confunţi cu ploaia.”

 

„Funeralile, mi-am dat seama, nu sunt pentru cei morţi… Sunt pentru cei vii.”

The Fault in Our Stars

o iluzie de viaţă

iluzie

“Când toate idealurile curente, moral, estetic, religos, social etc. …, nu mai pot direcţiona viaţa şi nu-i pot determina o finalitate, atunci cum se mai poate menţine viaţa spre a nu deveni neant? Numai printr-o legare de absurd, prin iubirea inutilului absolut, adică a ceva care nu poate lua o consistenţă, dar care, prin ficţiunea lui, poate să stimuleze o iluzie de viaţa.”

Emil Cioran – “Pe culmile disperării”

Oglinzi

caine

Cu mult timp în urmă, într-un sătuc, se găsea un loc cunoscut drept “Casa celor 1000 de oglinzi”. Un căţeluş mititel, vesel din fire, aflând de acest loc, s-a hotărât să-l viziteze. Când a ajuns, sărea fericit pe scări şi a intrat în casă. S-a uitat pe hol cu urechiuşele ciulite şi dând din coadă.

Spre marea sa surpriză, s-a trezit privind la alţi 1000 de caţeluşi fericiţi, care dădeau din coadă ca şi el. A zâmbit, şi a primit înapoi 1000 de zâmbete, la fel de calde şi prietenoase. Când a plecat, s-a gândit: “Este un loc minunat. Mă voi întoarce să-l vizitez!”.

În acelaşi sat, alt câine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotărât şi el să viziteze casa. A urcat cu greu scările, cu coada între picioare, şi capul lăsat. Când a văzut 1000 de câini neprietenoşi uitându-se la el, s-a speriat şi s-a zbârlit pe spate, mârâind. Când ceilalţi 1000 de câini au început şi ei să mârâie, a fugit speriat. Odată ieşit afară, s-a gândit: “E un loc îngrozitor, nu mă mai întorc acolo niciodată.”

…ploaia şterge paşii tăi …

Ploaia, buruiană deasă,

vrea pământ de cer să ţeasă,

şi pe vechi şi-atâtea căi

ploaia şterge paşii tăi …

 

Pe unde-am iubit odată

creşte buruiana beată,

părul tău se stinge-n ploi,

nu mai ştim nici noi de noi,

 

şi ca ploaie, şi ca vânt,

ne tot pierdem în pământ …

 

Din volumul „Stelele aşteaptă pământul”, 1961

Mihu Dragomir – „Ploaie”

Nu vrei sa ai vecinii mei

e groaznic! are gresie in toata casa… suport cu greu un zgomot infernal in fiecare seara de la 21: 00 pana la 23:00.

„Mai rău decât un prost leneş e un prost cu iniţiativă.”

 

Armonie în amurg

E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge,
Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare;
Acum parfum şi sunet de-a valma-ncep să zboare,
Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge!

Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare;
Vioara ca un suflet pe care-l chinui plânge;
Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge!
Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare.

Vioara ca un suflet pe care-l chinui plânge;
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!
Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare;
Şi soarele în zare s-a înecat în sânge…

Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare
Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!
Şi soarele în zare s-a înecat în sânge…
În mine amintirea-ţi e-o lacră de odoare!

Charles – Pierre Baudelaire