Vae soli…

albnegru

 

Te voi aştepta, într-o zi, sau într-o noapte oarecare

Pentru ca să văd dacă mai pot să am o preocupare,

Voi trece iar pe lângă ape, şi-n unda lor voi apărea,

Voi sta pe lângă vreo ruină, va plânge iar o cucuvea;

Pe urmă, nu va mai fi timp… voi fi uitatul muncitor;

Va fi şi pentru mine lumea un fenomen întâmplător…

Despre iubire, câteodată, poate într-o carte voi găsi,

Poate-n oglindă vreo albină compătimind se va lovi-

Plângând în zori cu faţa în soare mă voi simţi fără de rost,

Mă voi gândi la toată jalea poeţilor care au fost…

Un corb va trece peste casă şi iarba mă va îngheţa,

Oraşul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va cânta,

Sau toamna goală va dansa cu plete de grâu şi de vin

Astfel că nu vor mai putea să ne-ntreacă acei care vin…

George Bacovia

 

Tăcând, mă voi pierde pe unde

Muzica sonoriza orice atom…
Dor de tine, şi de altă lume,
Dor…
Plana:
Durere fără nume
Pe om…
Toţi se gândeau la viaţa lor,
La dispariţia lor.
Muzica sentimentaliza
Obositor, –
Dor de tine, şi de altă lume,
Dor…
Muzica sonoriza orice atom.

„Largo” – George Bacovia