Inventar (…şi toate neîmplinirile mele de fiecare zi)

ion minulescu

Nu, la început a fost mai (mooore!)

Toamna-n trup si-n gand

Toamna, fata deocheata –

Biata fata!…

Deocheata, dar frumoasa

Si cocheta,

Mi-a intrat odata-n casa,

Indiscreta,

Sa ma-ntrebe ce mai fac…

Ce problema viitoare

Ma mai doare…

Ce tigari de foi ma otravesc

Cand vorbesc…

Si ce fel de coniac

Beau cand tac…

 

Si de-atunci –

Nu vreau sa spun de cand –

Am ramas cu toamna-n trup si-n gand !…

 

Si de-atunci, in fiecare an,

Toamna, fata buna, vine sa ma vada –

Vine ca o ora fixa pe cadran

Si solemna ca o stea cu coada…

Si, cum stie ca eu nu fac decat bine,

Toamna sta trei luni intregi la mine,

Cum ar sta la ea acasa…

Pana ce-ntr-o buna zi ma lasa

Si se duce de s-ascunde…

Unde?…

Dracul stie unde!…

 

Numai ca, dupa ce pleaca,

Odaita-mi pare mai saraca…

Poate fiindca toamna-mi fura

De la gura

Tot ce-n noua luni adun

Cu rabdare si tutun –

Tot ce cred ca-i mai de seama

Pentru clopotelul meu de-alarma!…

 

Toamna, fata indiscreta

Si cocheta,

Se agita ca un ascutis de sapa

Pe biroul plin de praf si prin sertare

Si-mi distruge fara mila

Operele literare,

Rupind fila dupa fila,

De ma lasa gol…golut…

Ca o ciutura-ntr-un put,

Fara nici un pic de apa!…

 

Dar norocul meu ca-n acest an

Timpul merge dupa alt meridian…

Si ca versurile acestea au fost scrise

Nu la mine-acasa –

Cum scriu eu de obicei, pe masa –

Ci pe iarba verde,

Undeva, la tara,

Unde calendarul scrie ca-i tot vara

Si-unde toamna inca nu sosise!…

Ion Minulescu – “Isprava toamnei”

Azi nu-ţi spun decât că te iubesc…

Azi nu-ţi spun decât că te iubesc…
Dar cât timp te voi iubi nu ştiu –
Mâine, noul meu roman pe care-l scriu
Poate nu voi mai fi dornic să-l sfârşesc…

Dar cum eu voi fi-ntregit de tine,
Marea bucurie de-a mă şti iubit
Va lungi romanul meu la infinit
Numai dacă tu mi-l vei citi la fel cu mine…

Dar tu, vai!…
Nu-mi vei citi decât o filă –
Prima filă –
Fila cu-al tău nume,
Care va produce oarecare vâlvă-n lume,
Ca o nouă prorocire de Sibilă…

Eu, în schimb, mi-l voi citi mereu,
Până ce,-ntr-o bună zi,
Eroina din romanul meu va-nnebuni –
Şi cuminte voi rămâne numai eu!…
Iată!…
Eu ţi-am spus tot ce gândesc…
Dar tu, dacă crezi că ştii ceva mai mult,
Spune-mi tot ce ştii –
Că eu te-ascult…
Poate-mi voi sfârşi romanul,
Fără să te mai iubesc!…

Ion Minulescu – „Quiproquo”

La o cafea cu tine

exotique

„N-a fost decât un început de nebunie,
De care-ntâmplător ne-am vindecat!…”

Ion Minulescu