SCOICA

scoica_pe_plaja

 

C-un zâmbet îndrăzneţ privesc în mine

şi inima

mi-o prind în mână. Tremurând

îmi strâng comoara la ureche şi ascult.

Îmi pare

că ţin în mâni o scoică,

în care

prelung şi neînţeles

răsună zvonul unei mări necunoscute.

O, voi ajunge, voi ajunge

vreodat’ pe malul

acelei mări, pe care azi

o simt,

dar nu o văd ?

          Lucian Blaga

Anunțuri

AUTOPORTRET

lebada curcubeu

Lucian Blaga e mut ca o lebădă.

În patria sa

zăpada făpturii ţine loc de cuvânt.

Sufletul lui e în căutare

în muta, seculara căutare

de totdeauna,

şi până la cele din urmă hotare.

El caută apa din care bea curcubeul.

El caută apa,

din care curcubeul

îşi bea frumuseţea şi nefiinţa.

          Lucian Blaga

Sus

sus

Pe-un pisc.

Sus. Numai noi doi.

Aşa: când sunt cu tine

mă simt nespus de-aproape

de cer.

Aşa de-aproape,

de-mi pare că de ţi-aş striga

în zare – numele –

i-aş auzi ecoul

răsfrânt de bolta cerului.

Numai noi doi.

Sus.

          Lucian Blaga

SUFLETUL SATULUI

pe genunchi

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.

Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.

Aici orice gând e mai încet,

şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,

ca şi cum nu ţi-ar bate în piept

ci adânc în pământ undeva.

Aici se vindecă setea de mântuire

şi dacă ţi-ai sângerat piciorele

te aşezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.

Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,

ca un miros sfios de iarbă tăiată,

ca o cădere de fum din streşini de paie,

ca un joc de iezi pe morminte înalte.

Lucian Blaga 

“A-şi păstra calmul” este deviza oricărei oglinzi care ţine să nu-şi trădeze menirea

 44 sau 4/4

Timp şi spirit. Am remarcat adesea la oameni dotaţi cu spirit în sensul înalt al cuvântului că acest spirit are în tinereţă articulaţii şi aspecte uscate, colţuroase, anchilozate, foarte puţin maleabile. Cu cât oamenii îmbătrânesc, cu atât spiritul lor devine mai suplu, mai cald, dobândind o înfăţişare mai organică. S-ar zice aproape că, pentru spirit, timpul este o dimensiune a întineririi.

Lucian Blaga – “Aforisme” 

Femei ce duc pe cap un templu

„Sunt poveri, s-ar crede coplesitoare, care nu numai ca nu desfigureaza, ci mai curand imprumuta celui ce le poarta o vie si nobila axa, o ultima frumusete menita sa desavarseasca fiinta. Priviti linia neinduplecata, dar ca un cantec, a Cariatidelor ce poarta pe crestet un templu – sau mersul de nimic egalat al femeii din Sud ce-si duce pe cap amfora cu apa, a carei greutate cere ecoul de supleta a coapselor si replica de gratie a coloanei.”

Lucian Blaga – “Aforisme” 

Despre inteligenta

„Prin natura ei, inteligenta se complace in starea infinitei argumentari. Evidentele ii inspira aversiune. In fata evidentei, inteligenta se simte nu numai dezarmata, ci despuiata de insasi natura sa.”

Lucian Blaga – “Aforisme”