Buze şi miere

trandafir

„Undeva în partea întîi din Fiinţă şi timp (§ 32) Heidegger vorbeşte despre înţelegere, spunînd că e vorba de facultatea care ne proiectează către posi­bilităţi. Pentru mintea noastră, obişnuită să înţeleagă prin „înţelegere” facultatea care ne permite să dez­legăm o problemă sau să avem acces la vorbele cuiva („înţelegi ce spun?”), o asemenea afirmaţie sună ex­trem de straniu. Ce legătură să existe între înţele­gere şi posibilităţi? Şi apoi care sînt posibilităţile pe care le proiectează înţelegerea? Lucrurile se com­plică şi mai mult cînd Heidegger spune că înţele­gerea care ne proiectează către posibilităţi ia forma interpretării, că ea funcţionează de fapt interpretînd. Înţelegere, posibilităţi, interpretare — trei cuvinte pe care le ştim, pe care le folosim în vorbirea noas­tră de zi cu zi, dar care, puse astfel împreună, ne apar ca total obscure. Ce vrea să spună Heidegger cu afir­maţia că înţelegerea ne deschide către posibilităţi şi că, făcînd un asemenea lucru, ea interpretează? Un astfel de mod de a vorbi, pe lîngă faptul că e abscons, mai este în plus şi extrem de plicticos. Nu tocmai vorbind astfel devine filozofia antipatică, iar Hei­degger de nedigerat? Oare asta să fie filozofia, un mod de a vorbi care nu e pe înţelesul nimănui? De unde atunci prestigiul ei?”

Gabriel Liiceanu – “ Declaraţie de iubire”

miere

 

Micul Prinţ

micul print

Elogiul candorii

Ştiu să întreb
Despre miei, despre flori.
Odată-ntr-o pădure
Am sărutat un izvor.

Ştiu ce uimită-i
Culoarea albastră.
Am o grădină
Şi o fereastră.

Mai am şi o carte
Foarte subţire
În care nu-ncape
Decât o iubire.

Pot să-mi iau locul
Lângă tine, pe stea ?

– Da, spuse prinţul
Eşti prietena mea.

Nina Cassian

Hei!

…eşti ok?

dulce

Gata vacanţa de o săptămână. Mă bucur că ai fost prin preajmă. Sper să fii OK!

 

Ceai?

tea

„O viaţă fericită constă în liniştea minţii.”

Cicero

O dimineaţă frumoasă

…cu tine…

tort si cafea

Ce mai faci?…

SCOICA

scoica_pe_plaja

 

C-un zâmbet îndrăzneţ privesc în mine

şi inima

mi-o prind în mână. Tremurând

îmi strâng comoara la ureche şi ascult.

Îmi pare

că ţin în mâni o scoică,

în care

prelung şi neînţeles

răsună zvonul unei mări necunoscute.

O, voi ajunge, voi ajunge

vreodat’ pe malul

acelei mări, pe care azi

o simt,

dar nu o văd ?

          Lucian Blaga

Nu aşa arată toate iubirile noastre?

poveste

 

“Dezavantajul cărţii, faptul că trebuie deschisă (ceea ce, în pofida aparenţelor, implică după cum am văzut un efort considerabil), o face vulnerabilă ca metodă de acoperire a distanţelor dintre membrii unei comunităţi. Astăzi distanţele dintre oameni nu se mai acoperă prin „scrisori groase”, ci prin media, în esenţă prin aparate care pot fi „deschise” printr-o simplă apăsare de buton. Sinteza socială nu mai e astăzi o chestiune de carte, ci de „navigare” pe ecra­ne, fără riscuri şi fără efort.

Proiectul umanist pe care s-a întemeiat istoria Oc­cidentului a luat astăzi sfîrşit. Locul dansului cu o carte l-a luat channel surfing-ul, „zappajul”, balansul pe internet, pe scurt dansul cu un ecran. În „lupta” dintre carte şi ecran, a decis fiinţa leneşă a omului.

Să vorbeşti despre carte ca despre o fiinţă vie. Altminteri cum ai putea-o iubi?

În fond, gîndiţi-vă ce se întîmplă cu cărţile: le do­rim, le avem, ne bucurăm de ele, ne plictisesc, le pă­răsim, le regăsim, ne pierdem în ele, le îngropăm numele în adîncul nostru şi, dacă e nevoie, îl uităm. Nu aşa arată toate iubirile noastre?”

Gabriel Liiceanu – „Dans cu o carte”