Cãdere în poezie

inima albastra

Mă străduiam să cad. Nu se putea.

Peste tot poezia îmi întindea

plasa ei sclipitoare.

Încercam să mă zdrobesc.

Nu reuşeam nicicum.

Piciorul nu nimerea pe pietre,

ci pe fructe pline de sucuri antice,

adânci. Pretutindeni palmieri visători,

încărcaţi de nuci grele,

care deschid ochii şi consimt deodată

să-şi dea viaţa-n cuvânt. Şi poetul,

copilul comic, neîndemânatic, nestăpânit,

alunecând mereu în bălţi

transformate pe dată în aur.

Simona Grazia Dima

Anunțuri

6 ani!… mărgăritare

clape de pian

De-ar fi să-ţi împărţeşti o dată

Tu bogăţiile ce ai,

Din toate darurile tale,

Ţi-aş cere-o lacrimă să-mi dai.

Mi-ai da atunci un strop de suflet

Ce din adâncuri îmi răsare,

Căci numai din adâncul mării

Se pescuiesc mărgăritare.

Octavian Goga – „O lacrimă”

Din volumul „Din umbra zidurilor – Clipe”, 1913

salata de fructe

La mulţi ani!

Micul Prinţ

micul print

Elogiul candorii

Ştiu să întreb
Despre miei, despre flori.
Odată-ntr-o pădure
Am sărutat un izvor.

Ştiu ce uimită-i
Culoarea albastră.
Am o grădină
Şi o fereastră.

Mai am şi o carte
Foarte subţire
În care nu-ncape
Decât o iubire.

Pot să-mi iau locul
Lângă tine, pe stea ?

– Da, spuse prinţul
Eşti prietena mea.

Nina Cassian

haiku de primăvară

2858_ceai

În roua strop cu strop

de întinările de aici de jos

m-aş putea spăla.

Basho – poet japonez

negociere

Vae soli…

albnegru

 

Te voi aştepta, într-o zi, sau într-o noapte oarecare

Pentru ca să văd dacă mai pot să am o preocupare,

Voi trece iar pe lângă ape, şi-n unda lor voi apărea,

Voi sta pe lângă vreo ruină, va plânge iar o cucuvea;

Pe urmă, nu va mai fi timp… voi fi uitatul muncitor;

Va fi şi pentru mine lumea un fenomen întâmplător…

Despre iubire, câteodată, poate într-o carte voi găsi,

Poate-n oglindă vreo albină compătimind se va lovi-

Plângând în zori cu faţa în soare mă voi simţi fără de rost,

Mă voi gândi la toată jalea poeţilor care au fost…

Un corb va trece peste casă şi iarba mă va îngheţa,

Oraşul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va cânta,

Sau toamna goală va dansa cu plete de grâu şi de vin

Astfel că nu vor mai putea să ne-ntreacă acei care vin…

George Bacovia

 

Respirându-ţi ideile

Mirosul tău de ţigară şi tinereţe plăpândă,
de băiat singuratic,
de odaie plină cu cărţi, cu somn şi dezordine
– şi-acolo eşti tu, străin de dezordine,
puternic şi matur, cu irişii
scânteietori de transparenţa lumii;
şi-acolo, sînt eu,
fumând împreună cu tine,
şi respirându-ţi ideile.

Nina Cassian – „Fisa”


CXC

Nu te-am putut cuprinde să fii numai al meu,
E cum aş cere lunii să-mi ardă noaptea-n sfeşnic;
Ţi-e locul între stele…Ci, oricât de pigmeu,
Mi-e dragostea cer, iar tu, luminătoru-i veşnic.
Ştiu, între noi sunt două iubiri: a mea şi a ta;
Nu ne-a-nchegat în sine o unică simţire:
Tu firul tău oricând vrei poţi rupe sau scurta,
Dar lanţul meu rămâne şi-i fără-mpotrivire,
Nici spaţiul, nici timpul nu izbutesc să-l roadă,
Rugina deznădejdii îl lasă neatins:
Nu-l simţi cum freamătează sălbatic de întins?
Ca să te urmărescă, năvalnic, ca pe-o pradă,
Chiar pân’ la celălalt capăt al lumii de-ai fugi,
Înverigat de tine, cât lumea s-ar lungi.

Vasile Voiculescu