Aş fi putut

Aş fi putut să (-ţi) mai scriu

Despre atâtea şi atâtea,

Despre iepurii împuşcaţi de cu ziuă

Ori despre maşina de găurit cerul,

Despre cazacii morţi la Tighina.

Tu mi-ai spus: … a …

Eu n-am zis nimic.

Valuri doar, apa

Peste aceeaşi ruşine;

Mă-ndoiesc că mă auzi

Când tac.

Tu mi-ai (fi) spus:

Valuri, apa doar

Peste aceeaşi ruşine!?

Constantin George

În parcul subacvatic

În parcul subacvatic

îmi ascult uneori

gâfâitul poemelor

în dansul solzilor

şi-al cozilor de peşte

În parcul subacvatic

pierd câteodată

o sprânceană

ce agaţă de vreun gând

rămâne stăpână

pe vreo epavă

În parcul subacvatic

urc şi cobor

pe-o unghie de coral

o sticlă goală e timpul

Şi mâna mi-a devenit branhie

În parcul subacvatic

Francisc Doda

Hello, my love, And, my love, Goodbye

„Trezeşte-te căci zorii în noapte-au aruncat
Cu pietre, şi toţi aştrii din cer i-a alungat. „

Omar Khayyam

 

Sus

Pe-un pisc.

Sus. Numai noi doi.

Aşa: când sunt cu tine

mă simt nespus de-aproape

de cer.

Aşa de-aproape,

de-mi pare că de ţi-aş striga

în zare – numele –

i-aş auzi ecoul

răsfrânt de bolta cerului.

Numai noi doi.

Sus.

          Lucian Blaga

SUFLETUL SATULUI

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.

Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.

Aici orice gând e mai încet,

şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,

ca şi cum nu ţi-ar bate în piept

ci adânc în pământ undeva.

Aici se vindecă setea de mântuire

şi dacă ţi-ai sângerat piciorele

te aşezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.

Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,

ca un miros sfios de iarbă tăiată,

ca o cădere de fum din streşini de paie,

ca un joc de iezi pe morminte înalte.

Lucian Blaga 

Sărută-mă mereu, Iubite!

Love you!

De ce plângea ariciul?

De ce plângea ariciul?

Picura un pui de-arici

Lacrimi calde,

Lacrimi mici.

—De ce plângi tu ca un laş? —

L-a-ntrebat un iepuraş.

—N-am prieteni,

Nu pricepi?

Toţi se tem de ai mei ţepi.

Când vreau să-i cuprind mai tare, îi împung şi, cică-i doare.

Iepuraşul se aprinde:

—    Da’ tu, frate, nu-i cuprinde,

—    Dă-mi, ca mie, numai laba.

Uite-aşa.

Ce plângi degeaba?…

Petru Cărare

Peisagiu retrospectiv

„Dorinţa mea îţi va aprinde

Ardori ce nu se pot grăi,

Şi-n ciuda umbrei ce se-ntinde

Ne vom iubi, ne vom iubi,”

“Peisagiu retrospectiv”, Ion Barbu – “Din periodice”

ÎNTR-UN TÂRZIU…

Într-un târziu

Vine şi poezia.

După frământări de o noapte,

Spre ziuă.

(Pe la cântatul cocoşilor de ziuă)

 

– Ceva nou? întreb încercănat.

– Nimic.

– Atunci de ce-ai mai venit?

– Ca să-ţi fac o viaţă mai frumoasă, zice.

Marin Sorescu

Glezne fragile

 

Unde rămăsesem? La glezne fragile.
Da, din cauza lor
Pretinzi că nu poţi schia.
Gleznele fragile mă-nnebunesc,
Îmi plac foarte mult.
Ce bine te ţin pe picioare,
Dreaptă, sveltă, cu mers frumos,
Când vii spre mine
Prin zăpada, vibrând la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiţi fiori în toată masa de zăpadă
Din cer. Uită-te, e ca o saltea descusută cerul.
Cine s-o fi tăvălind deasupra?
(Cred că tot noi).
Tolăniţi pe forţele naturii, pe fenomenul natural.
Fenomen natural pe fenomen natural.

Măzăriche pe licheni. Îţi place cum sună?
„Sună a iarnă”. Ai văzut sarea izvorind din mine,
Ca o bură de ploaie. La polul nord transpiraţia
S-ar fi prefăcut în măzăriche. „Parcă numai acolo!”
Emoţia de la polul nord.
Nu, de la polul opus.
Eu sunt polul opus nr.34.
(Aşa zicea un compozitor).
Autor de opusuri numerotate.
34 îi place lui cel mai mult.
Suntem ca doi pinguini mergând stângaci prin zăpadă la
Poale de Polul nord. Pe gheţuş.
„Ba suntem ditamai iceberguri”.
Alunecând unul în braţele celuilalt, încotoşmănaţi
În sentimente călduroase.
„Bine că ne-a apucat amorul iarna,
Avem încălzire centrală.
La vară, ar fi fost prea cald”.
Eşti o prezenţă luminoasă.
Chiar şi în zăpadă, tot tu dai
Lumina.
Eu sunt primul (Şi ultimul
Că nu mai las pe nimeni)
Cel mai mult mă impresionează la tine
Calmul ochilor mari şi calmul pielii –
Dacă pot spune astfel.
„Poţi”. Azi mâinile mele sunt foarte aspre.
Dar au şi ele calmul lor. Eşti ca o marmură
Care-a fost la mare astă-vară.
„Am fost”. „Cu cine?”. „Cu întreaga carieră”.
Şi sânii – sunt de tăiat respiraţia cu ei.
Eu sunt numai tăieturi. 

 Marin Sorescu