Prânz delicios şi luminat

Pranz delicios si luminat!

 „Toţi dintre noi au… tot timpul din lume. Acei ani, acele săptămâni, ore, sunt firele de nisip din clepsidră ce curg cu repeziciune. Să le lăsăm să ne scape printre degete ar fi o tragică risipă. Să le folosim până la ultimul grăunte, făcând fiecare moment să conteze, înseamnă începutul înţelepciunii.”

Eleanor Roosevelt din „Înveţi trăind”

Anunțuri

Cu drag, pentru voi

pe gheata

„Timp şi dragoste, acestea sunt cele mai de preţ daruri.”

Tony Hawks din „Un cântec din Sudan”

Cele mai dulci clipe ale vieţii sunt şi cele mai tăcute…

spirala

„Nu mă intersează trecutul. Mă interesează viitorul, fiindcă acolo intenţionez să-mi petrec restul vieţii.”

Charles F. Kettering

OK!!!

„Durerea vrea să o simţi.”

 

„E o metaforă, vezi?

Iei ţigara şi o pui între dinţi dar nu-i dai putere să te omoare.

O metaforã.”

 

„Ştiţi ce a spus Dom Perignon după ce a inventat şampania?

-Veniţi repede! Gust stelele!”

 

„Dacă vrei curcubeul, trebuie să te confunţi cu ploaia.”

 

„Funeralile, mi-am dat seama, nu sunt pentru cei morţi… Sunt pentru cei vii.”

The Fault in Our Stars

La sfârşit sunt doar douã personaje: unul orizontal, unul vertical

 

 

„Kung fu e un concurs al detaliilor.

Dacã stric ceva

Te declar învingãtor.”

THE GRANDMASTER

Timpul scrie pe trupul meu versuri

pentru dragostea mea

Timpul scrie pe trupul meu versuri
Atât de complicate încât
Aproape de necitit,
Îşi notează pe pielea mea ideile
Fără să mă întrebe.
Literele lungi, răsucite, superbe
Mi le încolăceşte de gât,
Îmi mâzgăleşte în jurul ochilor,
În jurul buzelor, raze subţiri,
Le îngroaşă.
Apoi, ca la sfârşitul unui op,
Se iscăleşte pe fruntea mea încă rotundă.
Fără să mărturisească
În ce scop
Trimite prin mine
Aceste mesaje
Şi cine
Va trebui să mă citească
Şi să îi răspundă.

„Op” – Ana Blandiana

Un cal tânăr

pope

N-am reuşit niciodată să ştiu pe ce lume sunt.
Încălecam un cal tânar şi fericit ca şi mine
Şi în galop îi simţeam între pulpe
Inima zvâcnind
Şi inima mea zvâcnea în galop neobosită,
Fără să observe că între timp
Şeaua mea se sprijinea
Doar pe scheletul unui cal
Care în viteză se dezmembra risipindu-se
Şi eu continuam să călăresc
Un cal tânar de aer
Într-un secol care nu mai era al meu.

Ana Blandiana