care eu, care tu, care noi

RelaXXX!

Prânz delicios şi luminat

Pranz delicios si luminat!

 „Toţi dintre noi au… tot timpul din lume. Acei ani, acele săptămâni, ore, sunt firele de nisip din clepsidră ce curg cu repeziciune. Să le lăsăm să ne scape printre degete ar fi o tragică risipă. Să le folosim până la ultimul grăunte, făcând fiecare moment să conteze, înseamnă începutul înţelepciunii.”

Eleanor Roosevelt din „Înveţi trăind”

Tăcerea unei priviri

imbratisare pentru sanatate_si_fericire

„Cele mai frumoase cuvinte de dragoste se spun în tăcerea unei priviri.” 

Leonardo da Vinci

Frământarea extremelor, cu mintea şi cu degetele olarului

Da, aceasta e o vreme din susul curentului,

Peste câte cascade n-am sărit şi noi?

Ne-au zgâriat atâtea pietre,

Mai ales pe partea sufletului

Mai lucioasă, şi cum e ora de

Înmulţire – ziua e calmă

Ca un lac puţin adânc,

Se văd gândurile în capul omului,

Oasele prin carne, fosforul din oase

joacă scăpărind

Napoleoni de aur – că, dacă oraşul

S-ar scufunda dintr-odată,

Ar tâşni deasupra fluorescenţa, trădând în interior comorile

Îngropate. Şi noi suntem două comori,

Îngropate una în alta,

Două ulcioare puse unul în altul

Şi nu mai e nevoie de niciun

Seism. Seism deschide-te! Ori se zicea Sesam?

Vorbesc prea lung? Da, zici, challange your mind.

Ei, na! Sigur că-mi pun mintea la lucru –

La mine lucru însemnă

Să zbârnâie, dar vreme  de afară

E prea liniştită pentru

Luna asta, şi s-aude zbârnâitul.

Că e prea frumos şi cad

În capcană – se resimt – cardiacii, cei cu sciatică,

Reumaticii (află că mă doare genunchiul drept – e de bine,

Că l-am lovit de tine – el e bumerangul meu,

Îl arunc şi dacă sare-ndărăt, înseamnă că eşti acasă).

Te-ai luat de grimele mele, nu ţi-e ruşine? Nu,

Că vorbeam de culori, cine-ţi prepară ţie culorile,

Cine-ţi pregăteşte paleta – tu în loc să le pui pe pânză

Le pui pe pânza freatică

A luminii din jurul nostru

(Să nu se mai zică nu-s optimist)

Pictezi lumina prin simpla ta prezenţă –

(plus prezenţa

Mea de spirit, din păcate nu e colorată,

e alb negru)

Îţi place mâna mea

Susţinând două vaze înflorite

Prima oară, nu ca liliacul acela întârziat şi uituc.

Şi sub flori – dar tot în vaze,

În glastre, sunt

Două globuri pământeşti care se învârt.

Două telejurnale

De seară, sigur că da, ah, ai replică!

Unul e real, un glob, altul umbra lui infinit

Şi să vedem cine mai înţelege că e vorba de crini.

Adică, ce vrei să spui, că am unul de plastic, doamne fereşte!

Nu, fiindcă mâna mea are degetul opozabil, adică e aptă

Să apuce metafizicul din lucruri.

Prin metafizicul din sufletul tău –

Asta înseamnă treabă

Poetică: de la concret spre abstract şi de-aici unde-o da Dumnezeu.

Frământarea extremelor, cu mintea şi cu degetele olarului

„Mintea la treabă” – Marin Sorescu

OK!!!

„Durerea vrea să o simţi.”

 

„E o metaforă, vezi?

Iei ţigara şi o pui între dinţi dar nu-i dai putere să te omoare.

O metaforã.”

 

„Ştiţi ce a spus Dom Perignon după ce a inventat şampania?

-Veniţi repede! Gust stelele!”

 

„Dacă vrei curcubeul, trebuie să te confunţi cu ploaia.”

 

„Funeralile, mi-am dat seama, nu sunt pentru cei morţi… Sunt pentru cei vii.”

The Fault in Our Stars

Magazinul meu de vise