care eu, care tu, care noi

Anunțuri

RelaXXX!

“A gândi liber e mare lucru. A gândi corect e şi mai mare lucru.”

orizont

 

“Toţi trăim sub acelaşi cer, dar nu toţi avem acelaşi orizont.”

Konrad Adenauer

mesaj

O dimineaţă frumoasă

…cu tine…

tort si cafea

Ce mai faci?…

Tăcerea unei priviri

imbratisare pentru sanatate_si_fericire

„Cele mai frumoase cuvinte de dragoste se spun în tăcerea unei priviri.” 

Leonardo da Vinci

Frământarea extremelor, cu mintea şi cu degetele olarului

Da, aceasta e o vreme din susul curentului,

Peste câte cascade n-am sărit şi noi?

Ne-au zgâriat atâtea pietre,

Mai ales pe partea sufletului

Mai lucioasă, şi cum e ora de

Înmulţire – ziua e calmă

Ca un lac puţin adânc,

Se văd gândurile în capul omului,

Oasele prin carne, fosforul din oase

joacă scăpărind

Napoleoni de aur – că, dacă oraşul

S-ar scufunda dintr-odată,

Ar tâşni deasupra fluorescenţa, trădând în interior comorile

Îngropate. Şi noi suntem două comori,

Îngropate una în alta,

Două ulcioare puse unul în altul

Şi nu mai e nevoie de niciun

Seism. Seism deschide-te! Ori se zicea Sesam?

Vorbesc prea lung? Da, zici, challange your mind.

Ei, na! Sigur că-mi pun mintea la lucru –

La mine lucru însemnă

Să zbârnâie, dar vreme  de afară

E prea liniştită pentru

Luna asta, şi s-aude zbârnâitul.

Că e prea frumos şi cad

În capcană – se resimt – cardiacii, cei cu sciatică,

Reumaticii (află că mă doare genunchiul drept – e de bine,

Că l-am lovit de tine – el e bumerangul meu,

Îl arunc şi dacă sare-ndărăt, înseamnă că eşti acasă).

Te-ai luat de grimele mele, nu ţi-e ruşine? Nu,

Că vorbeam de culori, cine-ţi prepară ţie culorile,

Cine-ţi pregăteşte paleta – tu în loc să le pui pe pânză

Le pui pe pânza freatică

A luminii din jurul nostru

(Să nu se mai zică nu-s optimist)

Pictezi lumina prin simpla ta prezenţă –

(plus prezenţa

Mea de spirit, din păcate nu e colorată,

e alb negru)

Îţi place mâna mea

Susţinând două vaze înflorite

Prima oară, nu ca liliacul acela întârziat şi uituc.

Şi sub flori – dar tot în vaze,

În glastre, sunt

Două globuri pământeşti care se învârt.

Două telejurnale

De seară, sigur că da, ah, ai replică!

Unul e real, un glob, altul umbra lui infinit

Şi să vedem cine mai înţelege că e vorba de crini.

Adică, ce vrei să spui, că am unul de plastic, doamne fereşte!

Nu, fiindcă mâna mea are degetul opozabil, adică e aptă

Să apuce metafizicul din lucruri.

Prin metafizicul din sufletul tău –

Asta înseamnă treabă

Poetică: de la concret spre abstract şi de-aici unde-o da Dumnezeu.

Frământarea extremelor, cu mintea şi cu degetele olarului

„Mintea la treabă” – Marin Sorescu

Magazinul meu de vise