“Trebuie să învăţăm să iubim.— Aşa ni se întîmplă cu muzica: mai întîi trebuie să învăţăm să auzimîn general o temă, o melodie, s-o înţelegem, s-o deosebim, s-o izolăm şi s-o limităm ca trăire în sine, apoi este nevoie de efort şi bunăvoinţă pentru a o suportaîn pofida ciudăţeniei sale, pentru a exersa pe ea răbdarea faţă de forma şi exprimarea ei şi indulgenţa faţă de straniul pe care îl conţine; vine în sfîrşit clipa în care ne-am obişnuitcu ea, cînd o aşteptăm, cînd bănuim că ne-ar lipsi dacă ar lipsi — şi ea ne ţine mai departe prinşi în mreje, cuprinşi de vrajă, mereu, tot mereu, şi nu se opreşte pînă cînd n-am devenit adoratorii ei umili şi încîntaţi care nu-şi doresc alt bun pe lume decît pe ea şi iar pe ea. Dar nu numai cu muzica se petrec aşa lucrurile, la fel am învăţat să iubimtot ceea ce iubim astăzi. La urmă suntem întotdeauna răsplătiţi pentru bunăvoinţa noastră, pentru echitatea şi blîndeţea noastră faţă de ceva străin, prin aceea că lucrul străin îşi aruncă încet vălul, arătîndu-se ca o nouă şi nespusă frumuseţe — este recunoştinţasa pentru ospitalitatea noastră. Chiar şi cel care se iubeşte pe sine însuşi va fi învăţat acest lucru pe aceeaşi cale, căci alta nu există. Şi iubirea trebuie învăţată.”
“Parcursul tau terestru a fost prestabilit chiar in momentul in care te-ai despartit pentru prima oara de unitatea divina: efectul seamana cu un bumerang care a fost lansat si care poarta deja in el chiar in momentul lansarii toate fortele care ii determina circuitul si distanta pe care o va parcurge, dar si timpul necesar pentru o reveni la punctul de plecare.
Caracterul tau actual si destinul tau sunt alcatuite din aceleasi forte, ambele fiind rezultatele unor cauze si ale unor efecte, ale unor actiuni si reactii, ale faptelor si experientelor din nenumaratele tale vieti anterioare prin care s-a manifestat Sinele tau si care s-au cristalizat in cele din urma in personalitatea ta actuala. Cum este caracterul iti este si destinul, deci si viitorul. Sinele isi emana energiile sale creatoare in actuala incarnare prin filtrul caracterului, iar aceste energii creeaza in strafundul sufletului viziuni onirice care sunt proiectate in exterior, in lumea materiala, unde se manifesta sub forma “persoanei” si a “destinului”. Sinele emana aceleasi forte creatoare in toti oamenii, dar enorma diferenta intre aceste viziuni onirice – faptul ca exista persoane si destine atat de diferite – se datoreaza nenumaratelor influente la care au fost supusi oamenii de la caderea lor din unitatea paradisiaca.
Aceste proiectii in viitor ale Sinelui nu sunt inca materializate dar isi astepta realizarea in strafundurile sufletului, in inconstient; ele pot deveni “realitate” sau pot ramane simple “viziuni onirice” in functie de nivelul de constiinta cu care se identifica omul.”
“Multumirea… aceasta vine ca urmare fireasca a intelesului suprem, a marii modestii de a nu face din noi insine ceva anume, ca si cum am urma un scenariu despre noi insine, ci de a ne lasa in voia vietii – de a fi lucrul acela inefabil prin care trece viata.”
“Gloria prieteniei nu stă în mâna întinsă, în zâmbetul cald sau în bucuria companiei; ea vine din inspiraţie spirituală care apare atunci când descoperi că altcineva crede în tine şi este dispus să aibă încredere în tine.”
“Piatra…univers tacut nisipului plimbandu-si pasii pe calea amintirii descrie cercuri, necercuri dorului de mai mult. Avant strecurarii printre degetele clepsidrei unduindu-si dorinta strigata rugat acolo sus, in si mai sus decat poate OMUL zari ridicat pe varfurile mintii.”
“Invitatia la vals” este invitatia la zborul inaripat al iubirii … cu ea, nu stiam niciodata cum sa ma port. Ma cuprinsese o descurajare adanca. Asadar, era cu neputinta sa pun mana pe fata asta? Oare toata truda mea se risipise in vant ca o papadie? Cu orice fata, cand ajungi la sarut, a doua zi o iei de acolo de unde ai ramas. Numai cu Mihaela se schimbau lucrurile: cu ea trebuia intotdeauna s-o iei de la inceput. Tot ce cladisem intre doua sarutari se naruia peste noapte si zidirea trebuia reinceputa de la temelie.
“Nu exista unitate, nu exista armonie. Nu esti o orchestra – nimic nu se armonizeaza. Creezi zgomot nu muzica. Intelectul este bun daca functioneaza ca servitor al intregului. Nimic nu e rau daca e la locul potrivit, si totul e rau daca e la locul nepotrivit.”
“Cand un sculptor face o statuie, le face pe amandoua; taie piatra – distruge piatra fata de cum era – si, prin distrugerea pietrei, creeaza o statuie superba, care nu a mai fost acolo niciodata. Distrugerea si creatia sunt impreuna, nu sunt divizate.“