Nu am plecat… sunt doar un fluture

“Mi se pare extraordinar să pot să-mi arunc instantaneu un gând, de exemplu, în ocean. Îl arunc, pur şi simplu, şi face bâldâbâc chiar acum în mijlocul Oceanului Pacific. Îl văd cum se scufundă. Va rămâne pentru eternitate pe fundul oceanului. Era un gând de neizbândă. Acum e acolo jos, sub ape. Ce bine.

Şi tot aşa, dacă ai nevoie de gânduri bune, nu trebuie decât să ai o plasă de prins fluturi şi să stai cu ea ridicată spre cer. Trebuie să închizi ochii şi să-l rogi pe îngerul tău păzitor să-şi cheme prietenii. Ai să simţi plasa plină de gânduri bune. Nu căuta să le vezi. Nu poţi, întâi trebuie iubite şi hrănite.

Înainte de a le vedea, trebuie neapărat să mulţumeşti frumos că au venit în plasa ta. Nu le păstra doar pentru tine. Bucură-te de ele  şi dă-le drumul imediat să se ducă şi la alţii. Şi mai ales trebuie să adaugi şi tu vreo două-trei gânduri bune de la tine. Trebuie să le dai drumul dimineaţa, la răsărit de soare, după ce te-ai spălat pe faţă şi pe suflet cu rouă. Scoţi încetişor plasa de fluturi afară şi o laşi acolo. Vor pleca încet şi uşor. Nu trebuie să te uiţi. Nu le plac despărţirile. Şi în orice caz data viitoare, când vei ridica plasa de fluturi, vor reveni.

Poftă bună de gânduri bune!”

Oana Pellea – „Jurnal”