Dacă afirmaţia „e din vina mea” ar deveni brand de ţară, nu credeţi că am avea de câştigat?

 

„Glumesc de multe ori şi spun că dacă ai şcoala numită România înseamnă că te vei descurca oriunde în lume… Şi e adevărat. Aici parcă e totul mai greu. Mai complicat. Mai incurcat. Ai senzaţia că trebuie să împingi vagoane ca să urneşti ceva… Şi de aici acest sentiment de construcţie pe nisip. O luăm tot timpul de la capăt… De ce e aşa? Din cauza noastră. Din cauza mea. Cineva trebuie să-şi asume vina. Iată: din cauza mea! Îmi asum eu responsabilitatea, pentru că m-am săturat să tot aud că e vina altora. Întotdeauna altcineva e de vină şi nu noi… Dacă toţi ne-am gândi real unde greşim fiecare dintre noi, cu ce am putea îmbunătăţi fiecare situaţia, am avea o altă Românie. Dacă afirmaţia „e din vina mea” ar deveni brand de ţară, nu credeţi că am avea de câştigat? Eu cred că am avea o altă Românie!”

Oana Pellea

Furie

„De ce nu se preda in scoli materia “cum sa invatam sa intelegem”? Invatam tot felul de prostii, numai cum sa intelegem ce invatam nu ni se preda. Studiem procesul de invatare, nu de intelegere. Dar, chiar daca am intelege tot, nu toate ne-ar folosi. Si totusi ce bine ar fi sa intelegem, sa ne intelegem.”

Oana Pellea – „Jurnal”

Pe trepte

„Marmura e tocita de pași de suferință, de speranțe, de coșmaruri… marmura e tocită… cu siguranță suntem mult mai grei când suferim.”

Oana Pellea – „Jurnal”

Passs!

„O musculiță pe tastatură… Să găsești cuvinte cu care să n-o strivești.”

Oana Pellea – „Jurnal”

“Mai bine rămân pe dinafară, mai bine zbor din când în când şi mă topesc în cer, mai bine scriu de nebună cuvinte după cuvinte decât să trăiesc în şi cu lumea pe care o văd.”

„E ca și când universul a fost luat de o tornada și se învârte nebunește. E ca și când tornada asta scoate din noi tot ce e mai greu și mai urât, mai abject și mai ordinar. Păcat. Și ce s-a intamplat cu frumosul? Cu delicatul? Cu iubirea? Cu dreptul și bunul? Poate că ăsta-i testul suprem la care sunt supuși oamenii. Poate că Bătrânul a spus: Acum vă arăt tot ce e mai rău în voi și vom vedea la sfârșit cine va mai crede în lumină și în mine.”

Oana Pellea – „Jurnal”

Noapte bună, iubire!

„Tăcem. Ne uităm ochi în ochi şi, Doamne, ce stop de timp, de spaţiu şi de tot. Brusc nu mai există nimic, absolut nimic, decât o linişte mare. Liniştea unei regăsiri.”

Oana Pellea – „Jurnal”

Nu ştiu să explic, ştiu să văd

„Da, există pe pământul ăsta oameni mari. Și când îi cunoști, îți dai seama că aerul în jurul lor are altă densitate. Pe umerii lor aerul se așază altfel. Și când sunt în mișcare aerul parcă se despică, parca le face loc. Dacă știi să privești aerul din jurul unui om, îți poate spune multe despre el. Are multe de povestit, numai să știi să-l asculți și să-l vezi. În jurul oamenilor meschini, aerul este îmbâcsit. În jurul celor răi, e întunecos. În jurul celor bucuroși, e luminos. În jurul oamenilor mari însă, e ca și când i-ar îmbrăca și i-ar scoate în relief. Nu stiu să explic, știu să văd.”

Oana Pellea – „Jurnal”

„Eşti de fapt artist pentru tine sau pentru public?”

„Nu poți fi artist decât pentru tine. Pentru competiția superbă cu tine. Un artist nu are nimic de demonstrat nimănui. Nici nu-l interesează ABSOLUT deloc părerea celorlalți. La început îl doare când, poate, e criticat. La tinerețe, când e crud. Pe urmă… drumul e mult mai important. Drumul spiritual, drumul interior al meu către mine. Atât contează. Dacă mai e si apreciat… asta deja e altceva. E un bonus. Ca plata unui artist. Oricum nu poți plăti un artist autentic. Cum să contorizezi ce daruiește sau ce provoacă un artist?”

Oana Pellea – „Jurnal”

Ce înseamnă iubirea pentru tine?

“E întrebat ce înseamnă iubirea pentru el și răspunde:  Cum pot răspunde la așa ceva? Fără să fiu considerat idiot… Iubirea trebuie să se reverse ca laptele pe masă…  Iubirea la toate nivelurile…  Chiar și aici, nu simțiți?” Nikita Mihalkov

Oana Pellea – „Jurnal”

„Dacă ţii o cruce în mână şi te uiţi prin ea la cer, universul se împarte în patru.”

“Cum să te simţi zdrobit de verticală? Numai orizontala te poate zdrobi. Pe verticală te poţi căţăra, pe orizontală doar te târâi.”

Oana Pellea – „Jurnal”