Micul Prinţ

Elogiul candorii

Ştiu să întreb
Despre miei, despre flori.
Odată-ntr-o pădure
Am sărutat un izvor.

Ştiu ce uimită-i
Culoarea albastră.
Am o grădină
Şi o fereastră.

Mai am şi o carte
Foarte subţire
În care nu-ncape
Decât o iubire.

Pot să-mi iau locul
Lângă tine, pe stea ?

– Da, spuse prinţul
Eşti prietena mea.

Nina Cassian

Momente de extaz

“Momentele de extaz pe care le trăim – prin joc, arta ori sex – nu sunt excepţii, accidente, ci gustul vieţii înseşi… Extazul este idee, este scop care poate veni în oricare din zile. Acele momente în care trupul denotă fermitate, când inima este curată şi mintea clară, când suntem una cu sufletul nostru şi plini de energia vieţii, sunt dreptul nostru prin naştere. Nu poate fi chiar greu să te opreşti o clipă, să te răsfeţi mirându-te că eşti. Copiii fac asta tot timpul. Este un dar al naturii umane care ar trebui să fie inima vieţii noastre.”

Gabrielle Roth

:)

„Agaţă-te de visuri, căci dacă acestea mor, viaţa e o pasăre cu aripile frânte. „

Langston Hugues

Printre danubieni

(m-am bucurat astazi ca un copil.)

Altii au nevoie de implinirea ta la fel de mult ca tine

 “Fie-ti mila de altii : traieste frumos, invata mult, creeaza bine – trebuie sa spui fiecarui om tanar. Altii au nevoie de implinirea ta la fel de mult ca tine.”

para-n teza! deschisa

(La masaaaaaaaaaaa!

 sa te mai prind eu, ca te joci cu mancarea mea!)

– Care ti-e ultima dorinta? il intreaba doctorul inchisorii pe condamnatul la moarte.

– O cafea filtru.

– Bine. Cat zahar?

– Cu zaharina, va rog, sufar de diabet si nu as vrea sa mor din asta…

Diferente

Un om a traversat muntii si marile pentru a se convinge personal de autenticitatea faimosului Maestru.
– Ce miracole a fãcut Maestrul tau? l-a intrebat el, pe un discipol.
Ei bine, exista miracole si miracole. In tara din care vii tu, oamenii considera un miracol cand Dumnezeu implineste vointa cuiva. In tara noastra, se considera un miracol atunci cand cineva implineste vointa lui Dumnezeu.

http://rokssana.wordpress.com/2011/08/05/increderea/

A little girl and her father were crossing a bridge.
The father was kind of scared so he asked his little daughter:
“Sweetheart, please hold my hand so that you don’t fall into the river.” The little girl said:
“No, Dad. You hold my hand.”
“What’s the difference?” Asked the puzzled father.

“There’s a big difference,” replied the little girl.
“If I hold your hand and something happens to me, chances are that I may let your hand go. But if you hold my hand, I know for sure that no matter what happens, you will never let my hand go.”

Ţara care nu e…

Mi-e dor de ţara care nu e,

tot ce este am ostenit să doresc.

Luna-mi vorbeşte în rune de-argint

despre ţara ce nu-i.

Ţara unde orice dorinţă se-mplineşte ca prin minune,

ţara unde cad orice piedici,

ţara unde ne răcorim sprîncenele noastre rănite

cu rouă lunară.

Viaţa mi-a fost o fierbinte-amăgire.

Dar un lucru tot am găsit, un singur lucru am cîştigat:

drumul spre ţara ce nu e.

În ţara ce nu e.

Iubitul îmi umblă cu-o scînteietoare cunună pe frunte.

Cine-i iubitul meu? Noaptea e neagră,

şi stelele tremură să-mi dea un răspuns.

Cine-i iubitul? Care-i e numele?

Cerurile-şi urcă bolta lor mai sus, tot mai sus,

şi fiul omului e înecat în neguri nesfîrşite

şi nu primeşte nici un răspuns.

Doar copilul e o certitudine.

Şi îşi ridică mîinile sale mai sus decît toate cerurile.

De la el îmi vine răspunsul:

sunt singurul pe care-l iubeşti

               şi-l vei iubi totdeauna.

Cadouri

De la mine pentru tine

De la tine pentru mine

„Să bată vîntul pentru toţi,/ Dar pentru tine el să-nsemne altceva,”

Copil să fii, să te gîndeşti

închis în lumea celor mari.

Copil să fii, sfios să treci

Şi să asculţi cuvinte.

Să bată vîntul pentru toţi,

Dar pentru tine el să-nsemne altceva,

Să simţi că eşti nemuritor.

Să fii curat şi să te-ascunzi

De vina celorlalţi,

De nori să-ţi fie milă,

Şi de schimbarea lor

De care nu sunt vinovaţi.