“Fiecare păcat îşi poate fabrica numai el singur antidotul.”

“Iar eu, de-a lungul vieţii mele lungi şi pline de experienţe am învaţat să-i las pe oameni să-şi trăiască viaţa în felul lor. Ar fi un efort zadarnic şi eronat să încerc a-i feri de ceea ce experienţa vieţii le oferă căci, oricum, ar găsi pe altă cale aceeaşi situaţie. Desigur, e nevoie de foarte multă autodisciplină să te uiţi cu mâinile încrucişate la cineva care aleargă cu ochii deschişi spre propria-i pieire, în ciuda oricăror atenţionări… dar cu timpul te înveţi şi cu asta.”

Maria Szepes – “Leul Rosu”

Anunțuri

„De cate ori o sa mai repet aceleasi greseli…? „

…pana o sa intelegi, asimilezi etc.

Ca să alungi un “lucru” (ceva) trebuie să-i cunoşti adevăratul nume, să-l cunoşti cu adevărat.

„Ţin minte că m-am îmbogăţit atunci cu experienţa care m-a învăţat să nu privesc doar două laturi ale comportamentului omenesc; nu contau doar poticnirile lor fizice mincinoase, mascate, şi nu doar densitatea astrală a pornirilor care se contura în spatele acestora, căci cu atât ei nu mi-ar fi stârnit decât dispreţul. Am înţeles că trebuie să fiu atent şi la al treilea plan care se reverberează dincolo de primele două, în care se ascunde sensul şi soluţia tuturor lucrurilor.”

Maria Szepes – “Leul Rosu”

Seara o consacram cititului, muzicii

„Perfecţiunea cristalină a acestor zile, săptămâni şi luni îmi era evidentă în orice moment. Am exclus cu bună-ştiinţă din această etapă a vieţii mele toate amintirile trecutului, ca şi gândul la viitor, şi le transformasem in prezent, în cel mai intens prezent. Ştiam că această perioadă este timpul tranzitiv al odihnei, şi al adunării de noi forţe, înaintea altor evenimente; tocmai de aceea mă bucuram de el şi îl trăiam până în străfunduri.”

Maria Szepes – “Leul Rosu”

“Amândoi transmutăm prostia in aur”

“Până când amurgul îşi ţesu plasa peste formele şi culorile vizibile, îmi executasem în parc exerciţiile de observare a naturii şi de dezlegare a simbolurilor. Adunasem pietricele şlefuite, cu forme ciudate, din albia pârâului ce clipocea pe sub arborii bătrâni, pietricele al căror corp delicat, translucid, era străbătut de linii de forţă fine, aidoma unor hieroglife, aducând mesajele lui Lilith, mama naturii. Din liniile mute, dacă ştiai să le dezlegi, răzbăteau strigăte chinuite, pline de dor şi de inflăcărare. Observasem sub un platan care îşi crampona în pământ rădăcinile, pe trunchiul şi pe frunzele sale, un furnicar cât o metropolă în robia instinctului comunitar, adâncit într-o activitate silitoare. Privind acest furnicar, mi-am desluşit eşecul etern al încercării de a organiza umanitatea sub forma de colectivitate, promiţând fata morgana a eliberării şi închizând individul în ţarcul circular al celei mai aspre robii. Această idee susţine şi slujeste o forma de viaţă care nu conduce nicăieri, de parcă ar treiera paie goale, ar depune eforturi imense fără conţinut, dar care îşi perfecţionează mecanismul până la gradul unei capodopere lipsită de sens, până ce demonica conştiinţă comunitară, dezmembrată în milioane de fragmente, nu se smulge din infernul neliniştit al acestei societăţi celulare, geniale şi îngrozitoare, pentru a renaşte ca individualitate unică, conştientă de sine.”

Maria Szepes – “Leul Rosu”

Tribut

 

“Imaginati-va ce greutati ii creeaza ei  lui Dumnezeu. Poate ca acest caz al lor e cel mai insolubil din intreaga creatie. Necredinciosii, prin prin negarea lor il afirma pe Dumnezeu, cei ce se indoiesc, il evoca prin tenacitatea lor, cei simpli, cu supunerea lor, ajung in final la El, dar niciunul dintre ei nu-l descrie, ca alde Lepitre, sub forma unui monstru antropomorf. De mult nutresc credinta ca cei sceptici vor vedea mai curand imparatia lui Dumnezeu decat acesti vanzatori guralivi care aduna lumea in jurul lor, in speranta unor dividende grase.”

Maria Szepes – “Leul Rosu”

imbratisare

gata, desteptarea!

azi fara cafea… doar cu vaccin.

“Ochiul vazator mi se deschisese acolo, in adancul pamantului, in infernul celor mai josnice instincte, al pieirii si putrefactiei de care apartineam conform gradului meu, al carui supus neputincios eram. Sarisem in oceanul fara fund al unor legitati transcedentale, in mijlocul unor incercari primejdioase, fara sa am capacitatea de a ma dirija, fara a fi cunoscut simbolurile ce semnalau capcane infernale ce ma asteptau.”

“Imi dadeam seama ca apartineam de fapt gloatei fiintelor efemere, lipsite de forta, carora li se luase vederea din mila, a caror constitutie este neputincioasa, aidoma embrionilor ocrotiti de trupul matern si care erau inca insuficient de dezvoltati pentru o existenta independenta. Renuntasem la evolutia care ar fi putut sa-mi daruiasca organe spirituale potrivite sa ma pregateasca de marea transfigurare. Iesisem din Ordine, din albia necesitatii care isi obliga supusii sa peregrineze printr-o inaintare uniforma, trecandu-i prin etapele de erodare si de suferinta ale timpului, dar ocrotindu-i in acelasi timp – si navalisem intr-o alta forma de existenta, fara a avea pregatirea ceruta.”

Maria Szepes – “Leul Rosu”

“Am înţeles că înţeleptul nu se poate ascunde cu succes decât în bastionul nebuniei.”

„- Dar cei veritabili?…  unde sunt cei veritabili?!, am întrebat eu avid.

– Nicăieri, băiete. Nu-i poţi vedea. Se ascund. Ştiu ei de ce. Peste tot îmbracă formele şi culorile mediului. Se amestecă în mulţime. Se prefac.”

Maria Szepes – “Leul Roşu”