Sărutul „palmă-către-palmă”

ROMEO (Către Julieta, luându-i mâna)

De pângărește mâna-mi sfânta-ți mână,
Să ierți acestor buze ale mele –
Doi pelerini ce-s rușinați – stăpână,
Cari c-un sărut păcatul vor să-l spele.

JULIETA

Nu, pelerine, mâna-ți vină n-are,
Căci pelerinii mâinile de sfinți
Le-ating, și ei, în loc de sărutare,
Se-nchină și-și strâng mâinile fierbinți.

ROMEO

Dar sfinți și pelerini n-au gură oare?

JULIETA

Da, pentru rugăciune, pelerine!

ROMEO

Ca să nu-mi schimbi credința-n disperare,
Dă voie gurii focul să-și aline.

JULIETA

Stau liniștiți de-a pururi sfinții, chiar
Atunci când rugăciunea o-mplinesc.

ROMEO

O, sfânta mea, stai liniștită dar,
Să-mi curăț vina, să mă-mpărtășesc,
Și-al gurii tale har la gura-mi vină!

(O sărută)

JULIETA

Atunci de vină gura-mi are parte.

ROMEO

De vina gurii mele! Dulce vină!
Dă-mi-o-napoi!

(O sărută a doua oară)

JULIETA

Săruți chiar după carte!

bataieeee

…cu lumanarea!

Shakespeare a scris:

„Nimic nu e mai comun decât sã vrei sã fii remarcabil.”

„…m-ai golit de cuvinte, numai sangele meu iti mai vorbeste.”

„Ramai in bratele mele pana-n in zori, si-apoi ramai inca o clipa.” Linda Macfarlane

Duşuri scoţiene

“O fată respinge uneori tocmai ceea ce o încântă mai mult.”

Shakespeare

Alb

„O vină ochiul, ca artist, îl paşte:

Redă cât vede; inimi nu cunoaşte.”

Shakespeare

În prag… de revelion

„Învaţă să citeşti ce-a scris iubirea,

Dibaci, amoru-aude cu privirea.”

Shakespeare

Fă-ţi un alt eu, din dragoste de mine

Să zici că poţi iubi, e o ruşine,

Când până şi-mpotrivă-ţi eşti pornit;

Admit, de vrei, că farmeci pe oricine,

Dar că pe tine nimeni, e vădit.

Căci te-a robit o ură-atât de mare,

Că insuţi împotrivă unelteşti,

Umblând să strici palatul scump, pe care

S-ar cuveni să-ncerci să-l înnoieşti.

O, schimbă-ţi gândul, ca să-mi schimb credinţa!

Lăcaş mai scump dai urii ca iubirii?

Fii darnic şi duios, cum ţi-e fiinţa,

Sau, cel puţin, te smulge nimicirii.

                  Fă-ţi un alt eu, din dragoste de mine,

                  Să-ţi fereci frumuseţea-n el sau tine.

 Shakespeare

mrrrrrrrrr!

Fiindu-ţi rob, ce rost am oare eu

Decât s-aştept momentul toanei tale?

Eu n-am, spre-al cheltui,un timp al meu,

Nici treburi n-am, doar ce pui tu la cale.

Nici vremea nu-ndrăznesc s-o cert că zboară,

Când, Doamne, pentru tine cat la ceas;

Nici depărtarea n-am zis că-i amară,

Când robul ţi-l gonişi c-un bun rămas.

Nici nu cutez, gelos, în gând, să ştiu

La cine mergi sau cum te veseleşti,

Ci stau şi cuget, ca un rob pustiu,

Ce fericiţi sunt cei cu care eşti.

                       De proastă ce-i iubirea, chiar când vede

                       Că faci orice, nimica rău nu  crede.

Shakespeare – „Sonete”

Prietene

Sunt ca bogatul, ce, cu-o sacră cheie,

Descuie drum spre-ascunsa lui comoară,

Dar nu vrea zilnic lângă ea să steie,

Spre a nu toci o bucurie rară.

De-s mândre sărbătorile şi-au preţ,

E, că se-nşiră, peste an, mai rar,

Şi stau, ca diamantele, răzleţ,

Sau ca-ntr-o salbă pietrele mai mari.

E-un sipet timpul, şi te-a-nchis în sine,

Cum lada-nchide-un strai de sărbătoare,

Să-mi cadă ora sfântă şi mai bine,

Când scot avutul scump de sub zăvoare.

           Slăvit fii, ţel al meu: când te iveşti,

            Extaz îmi dai; iar când te-ascunzi, nădejdi.

 Shakespeare – „Sonete”

Aici…

“Aici vom sta împreună lăsând muzica să ni se strecoare în ureche: iar nemişcarea blândă şi cu noaptea vor fi însemnele subtilei armonii.”

Shakespeare