 | nevers70 la Love you, Ano! |
 | Petre la Love you, Ano! |
| nevers70 la Nu am plecat… sunt doar… |
 | Lucian la Nu am plecat… sunt doar… |
| nevers70 la AUTOPORTRET |
Elogiul candorii
Ştiu să întreb
Despre miei, despre flori.
Odată-ntr-o pădure
Am sărutat un izvor.
Ştiu ce uimită-i
Culoarea albastră.
Am o grădină
Şi o fereastră.
Mai am şi o carte
Foarte subţire
În care nu-ncape
Decât o iubire.
Pot să-mi iau locul
Lângă tine, pe stea ?
– Da, spuse prinţul
Eşti prietena mea.
Nina Cassian
Filed under: "o intrebare pe zi", copii, dragoste, poezii, prieten | Tagged: albastru, candoare, dragoste, iubire, prietenie | Leave a comment »
Te voi aştepta, într-o zi, sau într-o noapte oarecare
Pentru ca să văd dacă mai pot să am o preocupare,
Voi trece iar pe lângă ape, şi-n unda lor voi apărea,
Voi sta pe lângă vreo ruină, va plânge iar o cucuvea;
Pe urmă, nu va mai fi timp… voi fi uitatul muncitor;
Va fi şi pentru mine lumea un fenomen întâmplător…
Despre iubire, câteodată, poate într-o carte voi găsi,
Poate-n oglindă vreo albină compătimind se va lovi-
Plângând în zori cu faţa în soare mă voi simţi fără de rost,
Mă voi gândi la toată jalea poeţilor care au fost…
Un corb va trece peste casă şi iarba mă va îngheţa,
Oraşul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va cânta,
Sau toamna goală va dansa cu plete de grâu şi de vin
Astfel că nu vor mai putea să ne-ntreacă acei care vin…
George Bacovia
Filed under: George Bacovia, iubire, poezii, speranta | Tagged: asteptare, iubire, stare, tristete | 2 Comments »
Nu te-am putut cuprinde să fii numai al meu,
E cum aş cere lunii să-mi ardă noaptea-n sfeşnic;
Ţi-e locul între stele…Ci, oricât de pigmeu,
Mi-e dragostea cer, iar tu, luminătoru-i veşnic.
Ştiu, între noi sunt două iubiri: a mea şi a ta;
Nu ne-a-nchegat în sine o unică simţire:
Tu firul tău oricând vrei poţi rupe sau scurta,
Dar lanţul meu rămâne şi-i fără-mpotrivire,
Nici spaţiul, nici timpul nu izbutesc să-l roadă,
Rugina deznădejdii îl lasă neatins:
Nu-l simţi cum freamătează sălbatic de întins?
Ca să te urmărescă, năvalnic, ca pe-o pradă,
Chiar pân’ la celălalt capăt al lumii de-ai fugi,
Înverigat de tine, cât lumea s-ar lungi.
Vasile Voiculescu
Filed under: dragoste, poezii | Tagged: dragoste, iubire | Leave a comment »
“E greu să-i daruieşti ceva unui bărbat căruia ai vrea să-i dăruieşti universul.”
Jorge Luis Borges
Filed under: dragoste, muzica | Tagged: dans, dragoste, imbratisare, iubire, stare | Leave a comment »
Da, aceasta e o vreme din susul curentului,
Peste câte cascade n-am sărit şi noi?
Ne-au zgâriat atâtea pietre,
Mai ales pe partea sufletului
Mai lucioasă, şi cum e ora de
Înmulţire – ziua e calmă
Ca un lac puţin adânc,
Se văd gândurile în capul omului,
Oasele prin carne, fosforul din oase
joacă scăpărind
Napoleoni de aur – că, dacă oraşul
S-ar scufunda dintr-odată,
Ar tâşni deasupra fluorescenţa, trădând în interior comorile
Îngropate. Şi noi suntem două comori,
Îngropate una în alta,
Două ulcioare puse unul în altul
Şi nu mai e nevoie de niciun
Seism. Seism deschide-te! Ori se zicea Sesam?
Vorbesc prea lung? Da, zici, challange your mind.
Ei, na! Sigur că-mi pun mintea la lucru –
La mine lucru însemnă
Să zbârnâie, dar vreme de afară
E prea liniştită pentru
Luna asta, şi s-aude zbârnâitul.
Că e prea frumos şi cad
În capcană – se resimt – cardiacii, cei cu sciatică,
Reumaticii (află că mă doare genunchiul drept – e de bine,
Că l-am lovit de tine – el e bumerangul meu,
Îl arunc şi dacă sare-ndărăt, înseamnă că eşti acasă).
Te-ai luat de grimele mele, nu ţi-e ruşine? Nu,
Că vorbeam de culori, cine-ţi prepară ţie culorile,
Cine-ţi pregăteşte paleta – tu în loc să le pui pe pânză
Le pui pe pânza freatică
A luminii din jurul nostru
(Să nu se mai zică nu-s optimist)
Pictezi lumina prin simpla ta prezenţă –
(plus prezenţa
Mea de spirit, din păcate nu e colorată,
e alb negru)
Îţi place mâna mea
Susţinând două vaze înflorite
Prima oară, nu ca liliacul acela întârziat şi uituc.
Şi sub flori – dar tot în vaze,
În glastre, sunt
Două globuri pământeşti care se învârt.
Două telejurnale
De seară, sigur că da, ah, ai replică!
Unul e real, un glob, altul umbra lui infinit
Şi să vedem cine mai înţelege că e vorba de crini.
Adică, ce vrei să spui, că am unul de plastic, doamne fereşte!
Nu, fiindcă mâna mea are degetul opozabil, adică e aptă
Să apuce metafizicul din lucruri.
Prin metafizicul din sufletul tău –
Asta înseamnă treabă
Poetică: de la concret spre abstract şi de-aici unde-o da Dumnezeu.
Frământarea extremelor, cu mintea şi cu degetele olarului
„Mintea la treabă” – Marin Sorescu
Filed under: dragoste, Marin Sorescu, poezii | Tagged: "noapte buna!", "noi doi", dor, dragoste, frumusete, imbratisare, iubire, stare, suflet, zambet | 2 Comments »
„Durerea vrea să o simţi.”
„E o metaforă, vezi?
Iei ţigara şi o pui între dinţi dar nu-i dai putere să te omoare.
O metaforã.”
„Ştiţi ce a spus Dom Perignon după ce a inventat şampania?
-Veniţi repede! Gust stelele!”
„Dacă vrei curcubeul, trebuie să te confunţi cu ploaia.”
„Funeralile, mi-am dat seama, nu sunt pentru cei morţi… Sunt pentru cei vii.”
The Fault in Our Stars
Filed under: dragoste, durere, existenta, fericire, film, frumusete, iubire, timp, viata la scurt | Tagged: dragoste, durere, existenta, fericire, frumusete, imbratisare, iubire, love, moarte, suferinta, timp, viata | Leave a comment »
5 ani!
La mulţi ani, dragul meu!
love you!
uneori, am atâta nevoie de tine…
…pentru noi să fie…
mă bucur că nu ai uitat.
Mulţumesc pentru cadou!
Tagore e perfect pentru mine… love you!
La mulţi ani, încă o dată!
puupiiici!
(şi o îmbrăţişare imensă.)
Filed under: dragoste, iubire, prieten | Tagged: "noapte buna!", "noi doi", dor, dragoste, frumusete, imbratisare, iubire, La multi ani!, love you, prietenie, tort, zambet | 1 Comment »
Nimic, Niciodata 