“Când eviţi, te uiţi; când încerci să nu te uiţi, te uiţi.”

“Când evitţ, te uiţi; când încerci să nu te uiţi, te uiţi.

Poti sa duci in spate lucruri care nu le ai cu tine; poti sa fii impovarat de lucruri care nu sunt acolo; poti sa fii strivit de lucruri care nu exista. Calugarul batran, din povestea zen, se afla pe calea reprimarii. Calugarul tanar este un simbol al efortului in directia transformarii, fiindca transformarea accepta femeia, barbatul, pe celalalt, fiindca transformarea trebuie sa aiba loc prin intermediul celuilalt, celalalt va participa la ea. Inabusirea, reprimarea il respinge pe celalalt, este importiva celuilalt. Celalalt trebuie sa fie distrus.

Povestea aceasta este foarte frumoasa. Calugarul cel nou (tanar) reprezinta calea. Nu deveniti calugarul batran, deveniti calugarul cel tanar. Acceptati viata asa cum e si incercati sa fiti vigilenti. Calugarul acesta tanar trebuie sa fi ramas vigilent in timp ce o cara pe fata pe umerii lui. Si daca esti vigilent, ce poate fata sa faca?

Calugarul cel tanar a inteles situatia – fii vigilent. Probabil ca s-a apropiat de fata… dorinta a aparut… fii constient de faptul ca dorinta a aparut. Problema nu o reprezinta fata, caci cum ar putea  sa reprezinte o problema a ta? Ea e problema ei, nu a ta. Dorinta se naste in tine, dorinta fata de femeie – aceasta este problema. Chestiunea nu e deloc legata de fata. Cu orice fata, cu orice femeie s-ar intampla la fel. Ea nu e decat un punct de referinta. Vazand fata, dorinta si-a facut aparitia. Sa fii vigilent inseamna sa fii vigilent la aparitia acestei dorinte, sa constientizezi ca dorinta a aparut in tine.

Acum, un barbat cale se afla pe calea reprimarii va inabusi dorinta aceasta, va inchide ochii in fata obiectului si o va lua la fuga. Aceasta este o metoda bazata pe fuga. Dar unde poti sa fugi? – fiindca de tine fugi. Poti sa fugi de femeia care sta pe malul raului, dar nu poti sa fugi de dorinta care se naste in tine. Oriunde te-ai duce, dorinta va fi acolo. Fii constient de aparitia dorintei. Nu ai nimic de facut in ceea ce priveste femeia. Daca ea iti cere: “Ajuta-ma!” – ajut-o. Daca ea iti spune: “Imi e frica si nu pot sa traversez raul, du-ma pe umerii tai” – du-o! Ea iti ofera o ocazie de aur sa fii vigilent. Si simte recunostinta fata de ea. Doar fii atent, simte ce se naste in tine. Ce se intampla in interiorul tau? Duci fata pe umeri, ce se intampla in interiorul tau?

Daca esti vigilent, atunci nu mai exista femeia – doar o mica greutate pe umerii tai, atat tot. Daca nu esti vigilent, atunci femeia este acolo. Daca esti vigilent, atunci ai de-a face doar cu niste oase, cu o apasare, cu o greutate. Daca nu esti vigilent, atunci ai de-a face cu  tot ceea ce poate crea dorinta, fantezia, maya, iluzia. Purtand o fata pe umerii tai sunt posibile ambele situatii. Daca pierzi atentia o singura clipa, brusc pe umerii tai sta maya. Daca esti vigilent, doar o mica greutate, asta e tot… porti o greutate.

Tanarul acesta care traversa raul trecea printr-o mare disciplina. Nu evita situatia care face parte din viata – nu evita viata; trecea prin ea cu o mare vigilenta. Poate ca a vut multe scapari. Poate ca de multe ori a uitat cu totul. Atunci intrega iluzie si maya erau prezente acolo. De multe ori trebuie sa-si fi recastigat atentia si-atunci era deoadata lumina din nou si intunericul disparea. Dar trebuie sa fi fost foarte frumos sa treaca prin experienta vigilentei acesteia.

Apoi a lasat fata jos pe celalalt mal si a pornit-o catre manastire, continuand sa fie vigilent – fiindca important nu e daca femeia e sau de fata: poate urma amintirea. Poate sa nu se fi bucurat de femeie, de atingerea ei, in timp ce traversa raul – dar se poate bucura de ea acum, in amintire.

Trebuie sa fi ramas in continuare atent. Era tacut, tacerea lui era autentica. Tacerea autentica vine intotdeauna prin atentie. De aceea spune el: “Am lasat fata acolo, in urma, la rau. N-o mai port deloc acum. Tu inca o mai porti.” In mintea calugarului batran lucrurile continua sa se deruleze – iar el n-a facut nimic, nici macar n-a atins fata.

Asadar nu e vorba despre ceea ce faci; este vorba despre minte, despre felul in care functioneaza mintea ta. Fiti vigilenti si, incetul cu incetul, energiile se trasforma. Vechiul moare si se naste noul.”

Fantezie

– Care e cel mai mare duşman al iluminării?

– Teama.

– De unde se naşte teama?

– Din amăgire.

– Ce este amăgirea?

– Atunci când crezi că florile din jurul tău sunt nişte şerpi otrăvitori.

– Cum pot atinge iluminarea?

– Deschide-ţi ochii şi priveşte.

– Ce?

-Constată faptul că în jurul tău nu există niciun şarpe.

Anthony De Mello – „Înţelepciune la minut”