Nu uita de pietrele mele, te rog!

“Respectul este abilitatea de a vedea o persoană aşa cum este, de a fi conştient de individualitatea sa unică. Respectul înseamnă grija ca cealaltă persoană să crească şi să se dezvolte aşa cum este.”

Erich Fromm

ZID

“Mai înainte de a ridica un zid aş vrea să ştiu ce anume                             

                               Las deoparte şi de alta.”

                                          (Robert Frost, poet american 1874-1963)

Sus

Pe-un pisc.

Sus. Numai noi doi.

Aşa: când sunt cu tine

mă simt nespus de-aproape

de cer.

Aşa de-aproape,

de-mi pare că de ţi-aş striga

în zare – numele –

i-aş auzi ecoul

răsfrânt de bolta cerului.

Numai noi doi.

Sus.

          Lucian Blaga

La sfârşit sunt doar douã personaje: unul orizontal, unul vertical

 

 

„Kung fu e un concurs al detaliilor.

Dacã stric ceva

Te declar învingãtor.”

THE GRANDMASTER

Un an fără carne

TĂBLIŢA 1

Istoria lui Thoth, Atlantul

N-am dorit altceva decât atingerea înţelepciunii.

TĂBLIŢA 2

Sălile din Amenti

Copil al Luminii crescut între oameni, alege ce vrei să faci, căci toţi trebuie să trudească.

Să nu te eliberezi niciodată de calea Luminii.

Un pas doar, ai făcut pe lungul drum spre înălţimi,

Infinit este acum muntele Luminii.

Cu fiecare pas pe care-l faci, muntele se-nalţă;

Înaintarea ta nu face decât să-ndepărteze scopul.

TĂBLIŢA 3

Cheia Înţelepciunii

Înţelepciunea este putere, iar puterea este înţelepciune, împreună completând întregul.

Omule, să nu fii mândru de înţelepciunea ta.

Discută atât cu neştiutorul, cât şi cu înţeleptul.

Dacă vine la tine cineva plin de învaţătură, ascultă-l cu mare atenţie, căci înţelepciunea e totul.

TĂBLIŢA 4

Cel Născut în Spaţiu

Doar prin Ordine poţi fi Una cu TOTUL.

Ordinea şi echilibrul sunt Legile Cosmosului.

Respectă-le şi vei fi Una cu TOTUL.

TĂBLIŢA 5

Locuitorul din Unal

Fiecare e pentru ceilalţi cheia de boltă;

Fiecare e poarta ce duce spre VIAŢĂ.

TĂBLIŢA 6

Cheia Magiei

Lumina vine doar la cel ce caută.

Dificilă e calea ce duce la ÎNŢELEPCIUNE.

Dificilă e calea ce duce spre LUMINĂ.

Piedici multe vei găsi în calea ta şi mulţi munţi de căţărat spre LUMINĂ.

TĂBLIŢA 7

Cei Şapte Maeştri

Fiecare avem aici o datorie de împlinit;

Fiecare avem aici o forţă de controlat.

Îndreaptă-ţi gândurile spre interior, nu spre exterior.

Găseşte-ţi Sufletul-Lumină din interiorul tău.

Află că tu eşti MAESTRUL.

Totul vine din interior.

Îndreaptă-te spre tărâmurile luminii.

Îndreaptă-ţi gândul spre Lumină.

Află că eşti una cu Cosmosul,

O flacară şi un Copil al Luminii.

TĂBLIŢA 8

Cheia Secretului

Misterul nu e decât învaţătura ascunsă.

Cunoaşte-o şi te vei desăvârşi.

Găseşte înţelepciunea adânc îngropată şi devino stăpânul întunericului şi al Luminii.

Profunde sunt tainele ce te înconjoară,

TĂBLIŢA 9

Cheia Libertăţii Spaţiului

Nu-i permite corpului tău să te trădeze.

Mareaţă Lumină ce umpli tot Cosmosul, curgi deplin către om.

Fă din corpul lui o torţă de lumină care să nu se stingă niciodată printre oameni.

Am văzut Ordinea născându-se din haos.

Am văzut Lumina răspândind Viaţa.

TĂBLIŢA 10

Cheia Timpului

Caută să înveţi că TIMPUL este secretul prin care te poţi elibera din acest spaţiu.

ADEVARUL se dezvoltă neîncetat.

Timpul nu se schimbă, dar toate lucrurile se schimbă în timp.

Pentru că timpul e forţa ce separă evenimentele.

Timpul nu se află în mişcare, dar tu te mişti în timp

Aşa cum conştiinţa ta se mişcă între evenimente.

Descoperă în SURSĂ, SFÂRŞITUL ţelului tău.

Omul nu e decât ce crede el că e,

Un frate al întunericlui sau un copil al Luminii.

TĂBLIŢA 11

Cheia către ce e Sus şi Jos

Nici o conştiinţă nu urmează calea celor dinaintea ei,

Căci astfel totul ar fi doar o repetiţie de prisos.

Fiecare conştiinţă, în ciclul în care există, îşi urmează propria cale spre ţelul suprem.

Fiecare joacă un rol în Planul Cosmosului.

Fiecare joacă un rol către ţelul suprem.

Cu cât e mai îndepărtat ciclul, cu atât e mai mare învaţătura lui şi capacitatea de a îngloba Legea în tot.

Nu te lăsa niciodată condus de efectele vieţii tale. 

TĂBLIŢA 12

Legea Cauzei şi a Efectului şi Cheia Profeţiei

Să ştii, omule, că viitorul e ca o carte deschisă pentru cel ce ştie să citească.

Fiecare efect va aduce cu sine şi cauza lui.

Află că viitorul nu e fix sau stabil, ci variază pe masură ce cauza produce efectul.

Cercetează cauza pe care o creezi, şi vei descoperi cu siguranţă că totul e efect.

Aşa că omule, fii sigur că efectele pe care le produci sunt întotdeauna cauzele unor efecte şi mai perfecte.

Află că viitorul nu e fix, ci, că el urmează voinţa omului pe masură ce acesta se mişcă.

Omul poate citi viitorul, doar prin intermediul cauzelor care produc efecte.

Caută în interiorul a ceea ce a produs cauza şi vei descoperi cu siguranţă efectele.

TĂBLIŢA 13

Cheile Vieţii şi Morţii

Află că atunci când Moartea se apropie cu repeziciune de tine,

Acest lucru se întamplă doar pentru că echilibrul tău este zdruncinat.

Se întamplă doar pentru că un pol s-a pierdut.

Când vei fi învaţat să-ţi păstrezi echilibrul propriu,

Atunci vei atrage echilibrul Pământului.

TĂBLIŢA 14

Suplimentar

Deşi, omul poate cădea în întuneric, Lumina va străluci de-a pururi ca o călăuză.

Ascunsă în întuneric, învaluită în simboluri,

Putere infinită, Inţelepciune Infinită, Iubire Infinită

.

Trei sunt stările existenţei: Starea Luminii, Starea de Haos, Starea de Conştiinţă.

Trei stadii de existenţă: Haos sau moarte, libertate în omenie şi fericire Paradisiacă.

Trei nevoi controlează toate lucrurile: Începutul în Marea Profunzime, starea de haos, desăvarşire cerească.

Trei sunt căile sufletului: Om, Libertate, Lumină.

Doar ei, cu echilibrul lor Infinit, puteau sta în calea haosului.

Înainte de a mă întoarce în Sălile din Amenti, trebuie să te învaţ Secretul secretelor.

Cum şi tu te poţi ridica spre Lumină.

Păstrează-le şi păzeşte-le,

Ascunde-le în simboluri,

Astfel încât, profanul să râdă şi să renunţe.

În orice zonă, dă formă secretelor.

 Fă calea să fie dificil de parcurs.

Astfel, cei slabi şi nehotărâţi, vor fi respinsi.

Astfel, secretele vor fi ascunse şi păzite,

Păstrate până când roata se va întoarce.

TĂBLIŢA 15

Secretul Secretelor

Întunericul înseamnă dezordine.

Lumina înseamnă Ordine.

Întunericul transformat e lumina Luminii.

Acesta este, copiii mei, scopul vostru ca fiinţe:

Transformarea întunericului în lumină.

Astfel îmi închei scrierile.

Chei, fie ele, pentru cei ce vor veni după mine.

Dar, doar pentru cei ce caută întelepciunea mea,

Căci doar pentru aceştia mi-s Cheia şi Calea.

Pasaje din TĂBLIŢELE DE SMARALD ale lui THOTH

(Toate drepturile aupra traducerii sunt rezervate © Robertino Bezman 2003) 

te aştept, cu drag!

Umblu prin frumuseţe

Cât e ziua de lungă

Printre anotimpurile care se petrec

Pot umbla, pe cărări de polen,

Pot umbla printre greierii câmpului,

Pot umbla prin rouă,

Pot umbla

Cu frumuseţea

Alăturea.

(Din Navaio)

Nothing Else Matters

“Pentru cel ce umblă în numele iubirii, o mie de mile îi par cât una.”

Proverb japonez

Oare unde duce drumul ăsta?

Un om şi un câine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumuseţea zilei, când, deodată, îşi dădu seama că, de fapt, murise.  Îşi aducea acum clar aminte că murise, iar câinele, care mergea lângă el, murise chiar cu mai mulţi ani în urmă…

Se întrebă: ” Oare unde duce drumul ăsta?”…

După o vreme, ajunseră amândoi în dreptul unui gard înalt de piatră. Privindu-l mai îndeaproape, văzu că era făcut dintr-o marmură foarte fină. Mai sus, pe colină, gardul era întrerupt de o arcadă care strălucea în soare. Ajunseră acolo şi văzu că era încrustată cu perle, iar aleea care ducea spre ea părea pavată cu aur. El şi câinele său se apropiară de poartă şi atunci observă, într-o parte, un om şezând la un birou.

Îl întrebă:

– Scuzaţi-mă, unde ne aflăm ?

– Aici e raiul – răspunse acesta.

– Minunat, zise omul, pot să vă rog să ne daţi putină apă ?

– Bine’nţeles, intraţi înăuntru. Am să trimit imediat vorbă să vi se aducă nişte apă cu gheaţă. Făcu un gest şi poarta începu să se deschidă.

– Prietenul meu, poate intra şi el ? – întrebă călătorul arătând înspre câine.

– Îmi pare rău, dar noi nu acceptăm animale.

Omul se gândi o clipă, apoi se întoarse şi îşi continuă calea pe care pornise, împreună cu câinele său.  După încă o lungă plimbare, pe vârful unei alte coline, pe un drum prăpădit de ţară,  dădură de o fermă, a cărei poartă părea că nu avusese zăvor niciodată. De gard, nici nu mai era vorba.  Se apropie şi văzu un bărbat şezând rezemat de un copac şi citind o carte.

– Scuzaţi-mă! – i se adresă el. Aveţi cumva puţină apă?

– Da, desigur… e o cişmea ceva mai încolo.

– Şi pentru prietenul meu ? – zise, arătând către câine.

– Trebuie să fie şi o strachină, chiar lângă cişmea.

Trecură de poartă şi ajunseră la o cişmea veche, cu pompă.  Omul şi câinele băură pe săturate. După ce terminară, se înapoiară la omul de sub copac.

– Ce loc este acesta ? – întrebă călătorul.

– Acesta este raiul.

– Sunt total încurcat. Un cetăţean, ceva mai jos, pe drumul ăsta, mi-a zis că raiul este acolo unde era el.

– Te referi la locul acela cu alei de aur şi zid de marmură?… Acela e iadul.

– Şi nu vă deranjează că ei folosesc acelaşi nume ca şi dumneavoastră?!…

– Din contră, suntem fericiţi că ei îi triază mai întâi pe cei care sunt gata să-şi lase în urmă prietenii cei mai buni.

Topul căutărilor tale (în 2012)

Bună dimineaţa, Fulg de nea!    

Se înalţă oboseala din mine
Ca norul de pe munte, sau ceaţa din văi,
Când se amestecă norul cu ceaţa. Undeva sus
(Pe la mijoc de codru verde),
Ţi-am trecut ţie o parte din povara clipei
De-acum (care e dulce), din povara clipei de ieri,
Un ieri lung-prelung.

Stau cu un pahar cu „toc înalt” în mână
Din care am sorbit doar cafea.
Ar trebui să încep să scriu şi eu cu tocul,
Versuri cu toc înalt, e frumos zici,
Dar acestea ce sunt?
Orice prilej de a-ţi spune te iubesc e nimerit
Deci un toast dis-de-dimineaţă
Cu o cupă de cafea.
Să închinăm acest pahar pentru tot ce vedem în jur.
„Or să creadă că e patriotică”. Şi, ce, nu e?
Mă gândesc la această cameră.
La această măreaţă dezordine, care apropie oamenii
Pentru vecie.
Sunt clipele cu care ne răscumpărăm viaţa
Cum muntele plăteşte cu ferigi dreptul la stânci,
Plătim aceste mici gungureli, oftaturi, snopeli
(Leşinaţi, inviaţi cu apa şi înfăşuraţi în trei cearşafuri!)
Urcuşul spre culmea de unde ne vedem noi cel mai bine,

Noi cei întregi, noi cei adevăraţi, noi cei de
La ţărmul dragostei –

Nu simţiţi undeva, departe, un val izbind ţărmul?
Lasă pe mal alge mototolite,
Ca foile pe care încerc să te
Descriu şi care s-au învălmăşit
Printre cearsafuri, perne –
Ce voiam să spun? Asta. Atât.
„E foarte bine”. „Bineînţeles”.

Marin Sorescu – „Prizonierul din cafea”

How far

pustiu sau prăpastie