Crăciun

…cu dureri

foarte mari

de cap…

…ştiu, înseamnă că-l am, nu l-am rătăcit încă.

🙂

OK!!!

„Durerea vrea să o simţi.”

 

„E o metaforă, vezi?

Iei ţigara şi o pui între dinţi dar nu-i dai putere să te omoare.

O metaforã.”

 

„Ştiţi ce a spus Dom Perignon după ce a inventat şampania?

-Veniţi repede! Gust stelele!”

 

„Dacă vrei curcubeul, trebuie să te confunţi cu ploaia.”

 

„Funeralile, mi-am dat seama, nu sunt pentru cei morţi… Sunt pentru cei vii.”

The Fault in Our Stars

Magazinul meu de vise

Lalele albe

“Viaţa este cea mai frumoasă invenţie a ei, iar moartea e trucul ei pentru a avea mai multă viaţă.”

Rudolf  Steiner

La sfârşit sunt doar douã personaje: unul orizontal, unul vertical

 

 

„Kung fu e un concurs al detaliilor.

Dacã stric ceva

Te declar învingãtor.”

THE GRANDMASTER

De ce plângea ariciul?

De ce plângea ariciul?

Picura un pui de-arici

Lacrimi calde,

Lacrimi mici.

—De ce plângi tu ca un laş? —

L-a-ntrebat un iepuraş.

—N-am prieteni,

Nu pricepi?

Toţi se tem de ai mei ţepi.

Când vreau să-i cuprind mai tare, îi împung şi, cică-i doare.

Iepuraşul se aprinde:

—    Da’ tu, frate, nu-i cuprinde,

—    Dă-mi, ca mie, numai laba.

Uite-aşa.

Ce plângi degeaba?…

Petru Cărare

o iluzie de viaţă

“Când toate idealurile curente, moral, estetic, religos, social etc. …, nu mai pot direcţiona viaţa şi nu-i pot determina o finalitate, atunci cum se mai poate menţine viaţa spre a nu deveni neant? Numai printr-o legare de absurd, prin iubirea inutilului absolut, adică a ceva care nu poate lua o consistenţă, dar care, prin ficţiunea lui, poate să stimuleze o iluzie de viaţa.”

Emil Cioran – “Pe culmile disperării”

Mouse

E-atâta rutintă între oameni!

„Internetul e primul lucru construit de umanitate pe care aceasta nu-l înţelege, cel mai mare experiment anarhic din istoria noastră.”

Thomas Kemp scria că dragostea nu simte durere, nu se gândeşte la problemele sale, încearcă ceea ce e peste puterile sale, pledează pentru imposibil, pentru că ea gândeşte că toate astea sunt legi pentru ea însăşi şi că toate lucrurile sunt posibile.

 

 

Oglinzi

Cu mult timp în urmă, într-un sătuc, se găsea un loc cunoscut drept “Casa celor 1000 de oglinzi”. Un căţeluş mititel, vesel din fire, aflând de acest loc, s-a hotărât să-l viziteze. Când a ajuns, sărea fericit pe scări şi a intrat în casă. S-a uitat pe hol cu urechiuşele ciulite şi dând din coadă.

Spre marea sa surpriză, s-a trezit privind la alţi 1000 de caţeluşi fericiţi, care dădeau din coadă ca şi el. A zâmbit, şi a primit înapoi 1000 de zâmbete, la fel de calde şi prietenoase. Când a plecat, s-a gândit: “Este un loc minunat. Mă voi întoarce să-l vizitez!”.

În acelaşi sat, alt câine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotărât şi el să viziteze casa. A urcat cu greu scările, cu coada între picioare, şi capul lăsat. Când a văzut 1000 de câini neprietenoşi uitându-se la el, s-a speriat şi s-a zbârlit pe spate, mârâind. Când ceilalţi 1000 de câini au început şi ei să mârâie, a fugit speriat. Odată ieşit afară, s-a gândit: “E un loc îngrozitor, nu mă mai întorc acolo niciodată.”